Definiția nivelului de capital comun 1 (CET1)

Ce este nivelul 1 de capitaluri proprii comune (CET1)?

Capitalul propriu de nivel 1 (CET1) este o componentă a capitalului de nivel 1, care este în mare parte acțiuni comune deținute de o bancă sau altă instituție financiară. Este un capital măsură introdusă în 2014 ca mijloc de precauție pentru a proteja economia de o criză financiară. Se așteaptă ca toate băncile să îndeplinească raportul CET1 minim necesar de 4,5% până în 2019.

Înțelegerea nivelului 1 de capital comun (CET1)

Urmărind Criza financiară din 2008, Comitetul de la Basel a formulat un set reformat de standarde internaționale pentru a revizui și monitoriza adecvarea capitalului băncilor. Aceste standarde, denumite în mod colectiv Basel III, comparați activele unei bănci cu capitalul său pentru a determina dacă banca ar putea rezista testului unei crize.

Capitalul este necesar de către bănci pentru a absorbi pierderile neașteptate care apar în cursul normal al operațiunilor băncii. Cadrul Basel III întărește cerințele de capital prin limitarea tipului de capital pe care o bancă îl poate include în diferitele niveluri și structuri de capital.Structura de capital a unei bănci constă din Capital de nivel 2,Capital de nivel 1, și capital de nivel 1 de capital comun.

Calculul capitalului de nivel 1

Capitalul de nivel 1 este calculat ca capital CET1 plus capital de nivel 1 suplimentar (AT1). Nivelul 1 de capitaluri proprii cuprinde capitalul de bază al unei bănci și include acțiuni ordinare, surplusuri de acțiuni rezultate din emiterea de acțiuni ordinare, venituri reținute, acțiuni comune emise de filiale și deținute de terți și alte venituri globale acumulate (AOCI).

Capitalul suplimentar de nivel 1 este definit ca instrumente care nu sunt capitaluri proprii comune, dar sunt eligibile pentru includere în acest nivel. Un exemplu de capital AT1 este un convertibil contingent sau securitate hibridă, care are un termen perpetuu și poate fi convertit în capitaluri proprii când apare un eveniment declanșator. Un eveniment care determină convertirea unui titlu în capital propriu apare atunci când capitalul CET1 scade sub un anumit prag.

Această măsură este mai bine surprinsă de raportul CET1, care măsoară capitalul unei bănci în raport cu activele sale. Deoarece nu toate activele au același risc, activele achiziționate de o bancă sunt ponderate pe baza risc de credit și riscul de piață pe care o prezintă fiecare activ.

De exemplu, a obligațiuni de stat poate fi caracterizat ca un „activ fără risc” și poate avea o pondere de risc zero la sută. Pe de altă parte, a ipotecă subprime poate fi clasificat ca un activ cu risc ridicat și ponderat 65%. În conformitate cu regulile de capital și lichiditate de la Basel III, toate băncile trebuie să aibă un CET1 minim până la active ponderate la risc (RWA) raport de 4,5%.

• Raportul de capital propriu de nivel 1 = capital propriu de nivel 1 active / active ponderate la risc

Structura de capital a unei bănci constă din nivelul inferior 2, nivelul superior 1, AT1 și CET1. CET1 se află în partea de jos a structurii de capital, ceea ce înseamnă că orice pierderi suportate sunt deduse mai întâi din acest nivel în caz de criză. Dacă deducerea are ca rezultat scăderea raportului CET1 sub minimul său de reglementare, banca trebuie să își construiască raportul de capital la nivelul cerut sau riscul de a fi depășit sau închis de către autoritățile de reglementare.

În timpul fazei de reconstrucție, autoritățile de reglementare pot împiedica banca să plătească dividende sau bonusuri ale angajaților. În cazul în care insolvența, deținătorii de acțiuni suportă pierderile urmate mai întâi de deținătorii de obligațiuni hibride și convertibile și apoi de capitalul de nivel 2.

În 2016, Autoritatea Bancară Europeană a condus teste de stres folosind raportul CET1 pentru a înțelege cât de mult ar fi rămas băncile de capital în caz de criză financiară adversă. Testele au fost făcute într-o perioadă tulburătoare, când multe bănci din zona euro se luptau cu sume uriașe de împrumuturi neperformante (NPL) și scăderea prețurilor acțiunilor. Rezultatul testului a arătat că majoritatea băncilor vor putea supraviețui unei crize în 2016.