Când sunt contabilizate cheltuielile și veniturile în contabilitatea de angajamente?

Sub baza de acumulare de contabilitate, venituri și cheltuieli sunt înregistrate de îndată ce au loc tranzacții. Acest proces este contrar baza de numerar de contabilitate, unde tranzacțiile sunt raportate numai atunci când numerarul se schimbă efectiv. În general vorbind, metoda contabilității de angajamente este considerată a fi abordarea superioară pentru întreprinderile care caută metrici mai precise de rentabilitate în situațiile lor de profit și pierdere. Din acest motiv, majoritatea companiilor utilizează contabilitatea de angajamente ca practică contabilă implicită, chiar dacă este probabil mai complicată și mai subiectivă decât contabilitatea în numerar.

Înțelegerea contabilității de acumulare

Majoritatea companiilor oferă conturi de plătit cu întârziere și programe de creanțe cu întârziere, permițând clienților fideli să se bucure de bunuri și servicii acum și să plătească mai târziu. Această flexibilitate ajută la stimularea fluxurilor de venituri în curs de desfășurare care au un impact pozitiv asupra rezultatelor unei companii pe termen lung, chiar dacă nu se primesc imediat numerar. De exemplu, un magazin de mobilă care utilizează metoda contabilității de acumulare poate vinde o canapea unui client pe credit și înregistrează imediat vânzarea pe cărțile sale, cu mult înainte ca clientul să plătească în cele din urmă factura pentru cumpărare.

Contabilitatea de acumulare și principiul de potrivire

Unul dintre conceptele cele mai vitale ale metodei contabilității de angajamente este principiul de potrivire, care afirmă că orice venituri generate trebuie să fie asociat cu orice cheltuieli conexe, în aceeași perioadă de raportare în care au fost obținute profiturile, într-un efort de eliminare confuzie. Acest principiu, așa cum este dictat de principii contabile general acceptate (GAAP), se aplică atât vânzării de bunuri, cât și prestării de servicii. Fără principiul potrivirii, situațiile financiare ar dezvălui puține informații utile, deoarece cititorii nu ar obține o evaluare holistică a activelor și pasivelor.

Principiul de potrivire se referă la comisioanele angajaților, bonusurile personalului și orice alte plăți care pot fi efectuate într-o perioadă de timp diferită de cea în care a avut loc o vânzare. Luați în considerare un magazin de bijuterii, în care, în februarie, un funcționar vinde un client cu un diamant de 20.000 de dolari fără gât unui client. Să presupunem că funcționarul are dreptul să încaseze un comision de 10% pentru vânzare, pe care clientul îl plătește în cele din urmă în aprilie. Conform regulilor contabile de acumulare, buticul trebuie să înregistreze comisionul de 2.000 $ plătit către grefier, în rapoartele sale de cheltuieli din februarie, chiar dacă grefierul nu va încasa banii până la două luni mai tarziu.

Dezavantaje ale metodei contabile de acumulare

Deși metoda de acumulare prezintă o imagine mai precisă a profilului financiar al unei companii, aceasta proces poate face dificilă pentru întreprinderi să urmărească cu precizie cât de mulți bani au la indemana. Nerespectarea cu atenție a fluxurilor de numerar în mod autonom de la practicile lor de contabilitate de angajamente poate determina afacerile aflate în poziții financiare extinse.